Duminică, 22 martie 2015, dis-de-dimineață, biserica ortodoxă română “Pogorârea Duhului Sfânt” din centrul orașului Milano este plină până la refuz de numeroși credincioși, care se închină cu evlavie, sărută cu drag sfintele icoane, aprind lumânări și urmăresc cu atenție slujba utreniei. Spre sfârșitul acesteia, la cântarea doxologiei, în fața bisericii coboară Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, care este primit de doamna Florica, îmbrăcată în veșmânt popular, de doamna Preoteasă Angela și de Doamna Diaconiță Laura, cu pâine și sare, pe care le binecuvintează. Sărută Sfânta Evanghelie prezentată de Părintele Traian și, cu solemna mantie arhierească pe umeri, intră în locașul de cult împodobit cu un frumos iconostas și cu icoane ale sfinților români, oferind credincioșilor Sfânta Cruce, spre sărutare. Corul Parohiei “Sfânta Parascheva” din Torino, dirijat de Părintele Cristian Vasilescu, cântă armonios: “Pe stăpânul și arhiereul nostru, Doamne, îl păzește întru mulți ani!”
Sfânta Liturghie arhierească este celebrată cu îngerească smerenie de Episcopul nostru, înconjurat de Părintele Protoiereu Traian Valdman, Părintele Ieromonah Daniel de la Mănăstirea Prodromul din Muntele Athos, Părintele Dimitrie Botlung de la Cernăuți, Părintele Giacomo Ferrigno de la Milano, Părintele Nicolae de la Oradea, Părintele Arhidiacon Efrem de la Centrul Eparhial din Roma și Părintele Diacon Teodor de la Milano.
.jpg)
Mai multe fotografii găsiți aici
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan ține un cuvânt ziditor de suflet cuvânt la Duminica Sfântului Ioan Scărarul. Explică Cuvântul Domnului și arată cât este de actual pentru creștinul din zilele noastre. Prea Sfinția Sa afirmă că postul este important pentru a nu împlini pofta pe care o cultivă lumea aceasta. Perioada postului învață pe om să se lepede de sine, de egoism. După ce a creat Dumnezeu pe Adam și Eva, le-a spus să nu mănânce din pomul oprit, dar femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, a mâncat și a dat și bărbatului său și a mâncat și el (Facere 2, 6). Este vorba de pofta ochiului, pofta trupului și trufia vieții. Postul nu are rostul să pedepsească trupul, ci să-i dea hrană cu discernământ. Pofta ochiului si pofta trupului aduc dezechilibru, depresie și chiar pierderea văzului și a auzului. Trufia aduce slavă deșartă, adică slavă fără conținut. Biserica ne învață să ne curățim simțirile. Surzenia nu-i numai fizică, care e deja un grav handicap, din cauza căruia copilul nu mai aude vocea mamei. Cine nu aude nu vorbește și nu vorbește pentru că nu aude. Dar este și un handicap spiritual, pentru că nu-L mai aude și nu-L mai vede pe Dumnezeu și ca atare nu mai împlinește poruncile; dar aude alte mesaje vătămătoare. Urechile care nu mai aud cuvântul lui Dumnezeu nu mai aud nici părinții, ci numai calculatorul cu efecte speciale. Ochii nu mai văd pe mama și pe tata, ci numai ecranul televizorului. De aceea este nevoie de post și de rugăciune. Cine rămâne la “Înger, îngerașul meu” nu crește, rămâne cu minte de copil. Prin post și rugăciune viața primește un sens. Simțurile resimt pecetea darului Duhului Sfânt primită la Botez prin Mirungere. Să ne îngrijim de pecețile primite la Botez. În încheiere, Preasfinția Sa urează celor prezenți ca vremea de post rămasa să o petreacă cu pace și pocăință. Perioada postirii să nu fie numai dietă, ci curățire a simțurilor ca să primim pe Hristos Dumnezeu.
La cântarea “Pe Tine Te lăudăm” se creează o atmosferă dumnezeiască. Se simte coborârea Duhului Sfânt peste noi și peste Daruri. Înainte de împărtășirea numeroșilor creștini – pregătiți prin post, rugăciune și spovedanie – la trei potire, copiii se roagă împreună: “Înger, îngerașul meu”, iar cei mari confirmă credința: “Cred, Doamne, și mărturisesc… că acesta este însuși preacuratul Tău Trup și acesta este însuși scumpul Tău Sânge…”
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele Traian salută pe cei prezenți, zicând: “Prea Sfințite Părinte Episcop, Reverendissimo Diacono Roberto Pagani, rappresentante della Santa Chiesa Ambrosiana, Excelența Voastră Domnule Consul General al României la Milano, Gentilissima Signora Mariuccia Scazzoso Pietrogrande, președintă a Asociației Amici del Consiglio delle Chiese Cristiane di Milano, prea iubiți credincioși, acum 45 de ani, într-o duminică ca aceasta, Preafericitul de vrednică pomenire Patriarh Justinian, după ce a invocat Duhul Sfânt asupra nevredniciei mele, la momentul potrivit, mi-a pus în mână Sfânta Împărtășanie zicând: ‘primește odorul acesta și să-l păstrezi până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos’. A fost un moment care m-a electrizat și Duhul Sfânt primit atunci m-a întărit, m-a schimbat, m-a învrednicit pe mine, tânăr preot dintr-o comună necunoscută din Teleorman, să slujesc lui Dumnezeu timp de 45 de ani. În acești ani, activitatea mea s-a desfășurat sub părinteasca oblăduire și cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Justinian, a Preafericitului Patriarh Justin, a Preafericitului Patriarh Teoctist, care a venit la Milano și a sfințit iconostasul acesta, a Preasfințitului Episcop Lucian Florea și a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Adrian, pentru un scurt timp a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Serafim, a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif de la Paris. În vremea din urmă, la plinirea legii, de șapte ani ani activitatea se desfășoară sub oblăduirea pastorală, teologică și umană a Preasfințitului Părinte Siluan. 45 de ani sunt o perioadă lungă pentru noi oamenii, o perioadă pe care Dumnezeu a folosit-o pentru a pregăti altarul de la care au aprins candela lor câteva zeci de parohii în Italia, circa 35. După venirea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, situația s-a intensificat radical, ajungându-se la peste 200 de parohii în Italia, care unesc pe românii ortodocși în jurul sfântului Altar. Biserica, Dumnezeu, credința ne unesc pe toți. Mulțumesc tuturor pentru participarea la acest eveniment și cred că sunteți conștienți de cinstea, onoarea, prețuirea și binecuvânarea pe care le primim prin vizita Părintelui nostru Episcop. Îi mulțumim pentru tot ce a făcut și face, pentru cuvântul cu putere multă, pe care ni-l împărtășește spre plinirea Evangheliei iubitului Fiu al lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Acest cuvânt se cuprinde în această Sfântă Scriptură, pe care, în amintirea sărbătorii de astăzi, o oferim Preasfinției Sale.”
Este salutată apoi prezența reprezentantului Bisericii Ambroziene, Diaconul Roberto Pagani, responsabil al Biroului Ecumenism, care, în scurtul său cuvânt, spune printre altele: “Se cuvine să ne întâlnim într-un moment ca acesta, în care se sărbătorește a 45-a aniversare a hirotoniei Părintelui nostru Traian, care de peste 40 de ani trăiește și slujește la Milano. Dânsul a trăit preoția și în dimensiunea sa ecumenică. Bunele relații ecumenice milaneze de astăzi se datorează și viziunii sale înaintevăzătoare și profetice, întrucât creștinul se deschide celorlalți creștini și întregului oraș. În acest moment frumos vă transmit salutul Eminenței Sale Cardinalul Angelo Scola și al Monseniorului Luca Bressan, Vicar episcopal.”
Invitat să ia cuvântul, Excelența Sa Domnul Consul General George Bologan se adresează celor prezenți, zicând, printre altele: “Dragi conaționali, două momente importante sărbătorim astăzi: vizita pastorală a Preasfințitului Siluan și aniversarea hirotoniei Părintelui Traian. Episcopul este semnul unității unei comunități pe care o păstorește învățând cuvântul lui Dumnezeu și conducând poporul spre sfințenie. Când eram copii și știam că vine Vlădicul în vizită ne strângeam cu toții, așa ca astăzi, tocmai pentru că episcopul reprezintă această unitate a comunității bisericești, si te învață să nu greșești. Colaborarea noastră este firească pentru că atât Biserica, cât și Statul au menirea de a contribui la calitatea vieții cetățeanului. Unde Statul nu ajunge, pentru că nu poate, Biserica intervine. Aceasta este sinergia noastră pentru că atunci când un credincios simte nevoia să aibă răspunsuri la unele probleme ale vieții sale, le cere preotului și episcopului. Dumnealor, cu menirea și cultura pe care le au, sunt în măsură să vă răspundă la aceste întrebări și chemării la care ei au răspuns la un moment dat al vieții lor. Creștinii români ortodocși din Italia formează o frumoasă comunitate în jurul Preasfințitului Episcop Siluan. Mare este cinstea sa, dar mai mare este responsabilitatea. De când ne-am cunoscut la Roma am făcut tot posibilul pentru binele românilor și spun răspicat că voi apăra în continuare tot ceea ce reprezintă Biserica Ortodoxă Română și Patriarhia Română, recunoscând, ca reprezentant al Statului Român, numai cultele recunoscute în România. Biserica, după cum puteți vedea, ne păstorește, ne disciplinează, ne educă. Orice comunitate este puternică dacă este disciplinată. Dacă fiecare român urmează legile Statului și fiecare creștin urmează învățătura preotului și a episcopului totul merge bine. Sfântul Ignatie spune că episcopul este asemeanea unui dirijor, care armonizează corul credincioșilor. De aceea este importantă prezența episcopului în comunitate.
Al doilea motiv: aniversarea Părintelui Traian. Fiind cel mai longeviv reprezentant al comunității românești din Milano, l-aș numi Ambasador onorific al României în Lombardia. Părinte, vă mulțumesc pentru ce ați făcut spre binele românilor. Părintele Traian este apreciat pe plan local pentru viziunea ecumenică. Am spus că este un ambasador al României pentru că participă și la acțiunile noastre și se implică, cu aceeași eficientă responsabilitate, în rezolvarea problemelor oamenilor. Să știți că o parte din ofertele pe care dumneavoastră le faceți la biserică le folosește pentru a ajuta pe cei nevoiași. Părintele Traian a împlinit lucrul pentru care a fost chemat. Nu este la îndemâna oricui să fie între oameni și să-l slujească pe Dumnezeu cu încredere, răbdare și ritm. Are un ritm, ca cel din partituri. La mulți ani, Părinte! La mulți ani, Preasfințite!”
Doamna Mariuccia Scazzoso Pietrogrande, președinta Asociației Amici del Consiglio delle Chiese Cristiane din Milano adresează apoi un scurt salut preotului sărbătorit spunând, printre altele: “Cu emoție și bucurie participăm la această semnificativă și prețioasă aniversare care subliniază iluminatul parcurs al vieții Dvs. Viața Dvs. preoțească a adunat o mare comunitate cu foarte mulți frați. Nu putem să uităm câtă muncă, câtă creativitate, cât sacrificiu au marcat parcursul acesta. Și lângă Dvs., Părinte Traian, se afla prezența vigilentă și delicată a Angelei și frumusețea familiei, dăruită cu mici copii fericiți.”
În încheiere, a luat cuvântul Preasfințitul Părinte Episcop Siluan: “Preacucernice Părinte Traian, Excelența Voastră Domnule Consul General, Reverendissimo Padre Diacono Roberto, iubiți frați și surori întru Domnul, această Duminică, a IV-a a postului, deși postul este o perioadă de pocăință, nu poate să piardă strălucirea ei de duminică, la care se adaugă un eveniment deosebit de important. Primul dintre păstorii care au pornit în căutarea oilor răspândite de regimul comunist este Părintele Paroh al acestei parohii de mai bine de 40 de ani și cofondator, împreună cu Dumneavoastră, a multor parohii în Lombardia și nu numai. A fost o vreme când mergea până în Toscana la Florența, până la Bari și la Torino, în condițiile grele de atunci. Preoții noștri au familii și de cele mai multe ori – și asta o spun în cunoștință de cauză, ca fiu de preot – preoteasa și copiii sunt primii pe care preotul îi sacrifică împreună cu el. Pe preot îl doare inima și de copiii săi și de cei care sunt răspândiți și suferinzi. Părintele Traian nu numai că a slujit cu râvnă și jertfelnicie, dar a căutat să deschidă un dialog și a deschis niște pârtii în dialogul cu societatea civilă, cu episcopi, cu profesori de teologie, cu tot omul care a căutat să înțeleagă ce este această Biserică Ortodoxă. Lucrurile au început în condiții deosebit de grele. Cărările acelea s-au transformat în autostrăzi. Conferințele cu teologi și episcopi, lecțiile de teologie ortodoxă predate studenților preoți catolici, toate acestea au devenit legături și marcă înregistrată. La întâlnirile pe care le avem, episcopi, profesori, vicari întreabă ce face Părintele Traian. Aceasta explică de ce s-au pus la dispoziție biserici catolice ca să se slujească cu demnitate Liturghia ortodoxă în toate colțurile Italiei, în rânduiala ei preoțească. Pentru aceea am venit eu să-l sărbătoresc pe Părintele Traian, împreună cu frățiile voastre, ca să dăm mărturie că Biserica noastră are o emblemă aici, în cetatea Sfântului Ambrozie. Câte suflete au găsit aici liniște și mângâiere, în lumea aceasta plină de confuzie! Câți copii s-au născut din nou, din apă si din duh! Slujirea preoțească are privilegiul de a se face părtașă la bucuriile și necazurile oamenilor. Astăzi, Părinte Traian, ne-am adunat aici împreună cu un Părinte de la Schitul Prodromul de la Muntele Athos. Vine și ne aduce binecuvântarea Maicii Domnului Prodromița, prin icoana nepictată de mână omenească. Împreună slujitor îl avem pe Părintele Dimitrie, care vine din părțile Ucrainei, zonă deosebit de încercată. Împreună cu noi a slujit Părintele Giacomo pe care îl cunoașteți și Părintele Nicolae de la Oradea. Aș dori să dăruiesc câteva daruri simbolice Părintelui Traian: Sfântul Antimis, cel mai prețios lucru pe care îl are preotul pe altar. Tot pentru slujire oferim un set: copie și linguriță în argint, pentru că este vrednic Dumnezeu de cele prețioase. Fiind vremea postului, oferim și acoperăminte pentru sfintele vase. Întru mulți ani, Părinte Traian!”
Adresându-se Doamnei Preotese, Preasfinția Sa spune: “Vreau să mărturisesc, Doamnă Preoteasă Angela, considerația pe care o am față de jertfa Dvs. și a familiei la care Părintele Traian v-a supus. Răsplata nu este la măsura lumii acesteia, ci e mai presus de lume. Eu pomenesc, alături de preoți, pe preotesele lor. Jertfa se află în fiecare lucru. Vă imbrățișez, împreună cu fiii și nepoții și vă binecuvintez.”
Apoi mulțumește corului condus de Părintele Cristian Vasilescu de la Torino, primul nostru preot născut în Italia. Corul său nu este cu nimic mai prejos decât orice cor de la catedrale, inclusiv de la catedrala patriarhală. Îi felicită și îi invită să susțină în continuare programul concertului pe care l-au pregătit.
Corul Parohiei “Sfânta Parascheva” din Torino prezintă un mișcător concert cu cântări bisericești, la care avem ca oaspeți dragi și pe Părintele Pompiliu Nacu de la Monza cu Doamna Preoteasă, Părintele Nicolae Popa de la Pavia cu Doamna Preoteasă, Părintele Nicolae Cazacu de la Lodi cu familia, Părintele Anatolie de la Rho cu fiii.
În timpul concertului, ca de altfel și în timpul cuvântărilor, obrazul multora dintre cei prezenți este brăzdat de lacrimile bucuriei.
La sfârșitul concertului, slujitorii și coriștii participă la o îmbelșugată agapă de post, pregătită de doamnele comunității.
Cu toții ne-am înapoiat la casele noastre cu sufletul plin de bucuria unei sărbători de înaltă trăire spirituală și românească.
Slăvit să fie Domnul! (T. V. Bădescu)
sursa: episcopia-italiei.it